that boy next door

Aerul asta de boemitate care pluteste in jurul meu nu e de mine. I ain’t cut out for this slacking shit. Nu am dat niciodata performanta cand ma intindeam cu indatoririle pe intervale lungi. Nu am motivatia langa mine si pur si simplu nu se urneste treaba dom’le cu jumatati de masura. Cea mai buna treaba am facut-o mereu de pe o zi pe alta, intre franturi de alte activitati.

Blogul l-am pornit in mijlocul clasei a 12a si eram mai productiv atunci. Bac, admitere, scoala si texte intre. I want those times back. Aveam mai putin timp sa filosofez, eram mai direct.

Caut sa-mi umplu timpul cu un job part-time inca de la inceputul anului insa sunt selectiv… sau mofturos, spuneti-i cum vreti. Am auzit pareri pro si con legat de chestia asta dar cand esti implicat direct nu te interesesaza numai tipul muncii ci si beneficiul in urma prestatiei tale, urmarile sau experienta castigata. In domeniile in care vreau eu sa intru toti cer experienta dar nimeni nu se ofera sa ti-o construiasca. Pai ce a fost intai? oul sau gaina?

M-am gandit la un moment dat sa fac munca pro-bono sub forma de internship dar am realizat ca fara obligatii adevarate si o motivatie drept companie nu o sa ajung nicaieri nici cu miscarea aia.

Ar trebui ce-i drept sa-mi intaresc portofoliul sau ma rog … depinde cum privesti situatie. Pot la fel de bine sa zic ca trebuie sa incep sa termin lucrarile deja pornite si aici ne intoarcem in loop-ul infinit de la inceput post-ului, chestia aia cu aerul de boemitate. Ca de boemitate nu pot sa sufar… n-am produs nimic artistic in decaderea randamentului meu. Umorul a ramas la fel dar e folosit din ce in ce mai rar si spontan, testarea cunostintelor mele a ramas la nivelul de redare a alfabetului romanesc si a cifrelor cu scopul luarii notitelor la cursuri si seminarii … la alea la care inca ma mai duc. Rahat, ma scufund in mediocritate, inca putin si o sa zic ca ma bag la cel mai apropiat centru de xerox.

Ca orice muritor de rand caruia Dumnezeu nu i-a trantit un Audi Q7 in buzunarul pantofului portofelului superior, azi am fost la un test la o firma oarecare cu sediul prin Bucharest Business Park ca sa dau un test de tip GMAT in engleza. First.

Sa va fereasca sfantul tata al economiei de piata sa fiti genul superficial la teste in general si sa vi se para foarte usor. Testul ala nenorocit nu a fost facut ca sa para greu, a fost construit ca sa faca sex cu atentia si rabdarea ta.

Din 25 de intrebari, ca sa te cheme la interviu trebuia sa faci un punctaj de minim 18 iar eu am facut 16 in situatia in care am pierdut vreo 6 pe acelasi tip de problema in care se dau doua afirmatii si ti se cere sa spui daca problema se putea rezolva daca stiai doar una/doua/niciuna sau amandoua. Si greseli din alea tampite gen x^2=4*x unde x putea fii si 0 si 4, avand nevoie si de a doua afirmatie, si unde eu in graba si avantul luat de la problemele anterioare puneam direct ca e 4 si ca a doua afirmatie nu mai este necesara. Lectia invatata azi: sunt un tampit si ar trebui sa invat sa-mi temperez avantul daca vreau sa avansez undeva!

De fapt, la inceput, cred ca mi-am zis ca e o firma oarecare ca sa nu supar prea mult. In realitate in cartea lor de vizita scria international … si aveau imaginea sa le suporte afirmatia. *insert emoticon gasit pe unele forumuri care se da cu capul de un perete*

Initiam am vrut sa ma duc doar ca sa aud cat de nefericita va fi viata mea din anul 2 fata de cat de nefericita este acum. Eh cu tot interesul meu ridicat catre prezentarile care se derulau mesajele pe care le receptionam si trimiteam, mi-a fost la un moment dat trantit in fata un fluturas. Nimic eye catchy asa ca m-am intors la mesaje. Dupa vreo 2 minute ma trage Costin de maneca si-mi arata din nou fluturasul, acum doar ca sa-mi arate ca pe undeva scria “Motivatia crursului de P.R.”. Lasand la o parte neatentia de care a dat dovada persoana care a tehnoredactat la repezeala fluturasul, mi-a ridicat la fileu o chestie foarte practica. Aceea de chiar a invata ceva la scoala pe care oricum vroiam sa mi-l insusesc odata cu dezvoltarea profesionala pe plan propriu.

De aceea, chiar inainte de a se termina toate prezentarile, subsemnatul s-a strecurat din sala avand foarte mare grija sa nu fie observat de un anumit profesor, prietenii stiu de ce , si am cautat imediat sala la care se faceau inscrierile.

Am mai cerut cateva detalii care sa completeze lipsa mea de atentie in faza incipita a prezentarii lor si am zis ca vreau sa ma inscriu. Expresia pe care a facut-o domnisoara cred ca va ramane eterna pentru mine. Niciodata nu am fost privit cu atata satisfactie profesionala. Mi-au dat foi si pix pentru cerere, m-au prezentat sefului catedrei, nu m-au facut vreun sef peste urmatorii aplicanti (inca :D asa ca ma declar multumit.

Si ca o chestie de semi-advertising, ca sa poata continua cu acest curs au nevoie de peste 100 de studenti inscrisi asa ca sfatul meu e ca in loc de cursuri foarte boring gen depanare, sa urmati acest optional folositor si pentru dezvoltarea ca oameni.

S-au consumat complet si conferintele de la OC si fiind sincer cu mine insumi, nu mi-a placut cum s-a scurs cam jumate din timpul petrecut in sala insa timpul ala,  placut sau nu, mi-a adus o noua perspectiva asupra politicii, perspectiva pe care as putea-o numi iluminare. Drept comcluzie am tras ca in politica se fac prea multe mistouri, sunt promovate persoane de nimic fara nici cel mai minuscul regret, politica este compusa doar din campania electorala care tocmai a trecut si urmatoarea si totul este privit ca un joc de Monopoly. Bag mana in foc pentru afirmatia ca daca toti romanii ar lua parte la asemenea conferinte live, participarea la vot din ultimii ani in contrast cu cea din anii viitori ar fi considerata un succes colosal.

Si daca tot am cunoscut antieroul zilei de 16 martie, cred ca e corect si normal sa insiruiesc si lucrurile care mi-au placut. Partea de PR comercial din prima conferinta a prezentat doua cazuri absolut geniale, eu personal simpatizand mai mult Dacia. Ei au organizat un test-drive pe traseul Bucuresti Sibiu pentru ziaristi reusind sa transforme totul si intr-o mica competitie ca respectivii ziarisiti sa forteze un pic masinile. Multe detalii suculente pe intreaga prezentare plus faptul ca au fost foarte deschisi, transparenti si pregatiti pentru micile atacuri asupra brand-ului.

In cadrul ultimei conferinte, “Drumuri de cariere intr-o agentie de comunicare”, Radu Ionescu de la Kinecto, Sorana Savu de la Premium Comunication, Roxana Dumitru de la Leo Burnett, Bogdana Bufnar si Alexandru Dumitrescu de la McCann Erickson si Crenguta Rosu de la DC Comunication au descris situatiile pe care un tanar le poate lua in cadrul companiilor lor cat si cateva din criteriile care vor duce la intervievarea, ulterior la angajarea lui.

La final tot ce pot sa sper e ca la sesiunea viitoare vor fi asociate nume la fel de mari cu Olimpiadele Comunicarii ca si anul acesta.