that boy next door

Eu de regula nu tin minte visele nici pana ma ridic din pat insa acum s-a intamplat.

Ajunsesem cumva sa inot in strandul din orasul meu natal. Inotam pe spate faceand latul bazinului in mod repetat cand apare ea in imagine. era cu un grup de prieteni in apa si incercau sa traverseze si ei bazinul. Ea era cumva separata de grup si pe partea mea. Am trecut pe langa ea, am salutat-o si ea mi-a cerut ca un copil speriat de apa de mica din baliuta a o ajut sa traverseze. Eu zambesc si fara sa-i raspund da sau nu, ma apuca de picior si se trage pana reuseste sa se prinda de gatul meu. In momentul asta deja inotam perpendicular, aproape in picioare. Mi-a spus ca i-a fost dor de mine, ca nu am mai vorbit de mult timp. Eu i-am spus ca am fost ocupat, ca nu am avut cand sa o scot la sucul promis cu ceva timp in urma, tot cu motivul departarii dintre noi. Chiar daca era vara si apa era calda, pielea ei ma conforta intr-un mod straniu de placut. Gatul ei lipit de al meu in inclestarea ei de a nu se ineca imi permitea sa-i simt bataile inimii prin puls. Ajunsesem la capatul bazinului si teoretic trebuia sa-mi dea drumul, sa iasa din apa si sa se intoarca la grupul ei iar eu sa-mi continui inotul insa nu vroiam asta si nu s-a intamplat. Am inceput sa parcurg bazinul pe lung de-a lungul malului gandindu-ma ca imi va da ea drumul cand va simti ca e cazul. O intreb cu cine a venit iar ea-mi indica persoanele pe langa care tocmai treceam. Imi spune ca a pus ochii pe baiatul ala brunet-blond si ca spera sa-l cucereasca. Ii sugerez zambind ca ar trebui sa se intoarca si sa faca asta cand in realitate nu vroiam sa-mi mai dea drumul niciodata. Ea imi spune ca nu e cazul inca. Imi spune sa continui sa inot. Si asta si fac. Pentru urmatoarele ture de bazin efortul mi se pare infim. Sau poate nu il constientizez. La un moment dat realizez ca de fapt plutesc si doar varful piciorului imi mai e in apa si instinctual cobor inapoi insa pana la brau continuand sa-mi atribui jumatate din puterile magice care-mi permiteau sa zbor. Asta pana ajung la capatul bazinului cand observ ca ea a adormit. Ies din apa si ajung langa un pat dublu. O asez in el si o invelesc. Nu stiu daca ramasesem cu impresia ca va renunta la baiatul de pe malul bazinului sau era doar instinctul natural de protectie insa am lasat-o acolo, singura, dormind si m-am intors la inot. Am revenit dupa un timp insa ea nu mai era acolo. Am inceput sa o caut prin jurul patului stiind in subconstient ca s-a intors la prietenii ei.

Si atunci m-am trezit. Calm, cu burta spre tavan, o mana sub ceafa, fara urma de transpiratie, cand eu in mod normal dorm si ma trezesc cu burta pe pat, copt in propria sudoare.

M-am intors pe o parte inca gandindu-ma la ce tocmai s-a proiectat pe retina mea inaginara si dupa exemplul exemplul eternal sunshine of the spotless mind nu am vrut sa pierd “amintirea”.

Relatia mea cu ea in lumea reala nu e prea diferita de vis. A fost mai mult un joc al mintii pana cand am realizat ca nu indeplinesc toate criteriile ei asa ca m-am departat. Poate ca tocmai datorita jocului ala inca primeam oarecare atentie insa am numarat cartile si pentru ca nu erau favorabile am jucat miza cea mai mica doar ca sa nu simt mai tarziu ca pierd un pot mai mare.

Ma amuza si pe mine ca in ziua celui mai greu examen ma apuca nostalgii din astea.