that boy next door

E prima data cand caut sa ma analizez din punctul asta de vedere si pot spune cu destula siguranta ca sunt optimist.

De fiecare data cand se apropia un eveniment sau o perioada mai grea sau mai tricky, mereu ma gandeam la ce lucruri bune mi se pot intampla. Si chiar daca bucuriile nu vin ci din contra, trec prin clipe grele si pe moment imi spun ca nu trebuia sa ma implic sau ca trebuia sa fug in cealalta directie cand am auzit prima data de asta, imi revin relativ repede. De exemplu cand cineva imi promite ceva, nu ma gandesc ca nu se va intampla lucrul respectiv … decat daca persoana respectiva are o frecventa ridicata de a promite si a nu respecta. Cand am facut operatiile [despre care nu cred ca am mai mentionat pe blog] nu m-am gandit la durerea pe care o sa trebuiasca sa o indur ci la faptul ca o sa fie mai bine pe viitor. La BAC nu m-am gandit nici pentru un moment ca as putea sa-l pic. Si exemplele pot continua.

Iar in zilele cand sunt mai down si apar post-uri mai sumbre sau sunt mai tacut in real-life e cel mai probabil din cauza unei supradoza de optimism servita cu o portie rece de neimplinire a planurilor, ceea ce e de inteles pentru orice fiinta umana.

Analiza psihologica datorata Tomatei cu Scufita si pentru ca ea a ales numai domnisori eu o sa aleg numai domnisoare. Astfel leapsa pleaca mai departe catre Evil Her, Nyx, Passive-Agressive si Pink Fluffy Dead Bunny