that boy next door

Nu, nu este vorba despre un spot publicitar pentru o bautura daca nu ma insel.

Este titlul unui film superb, o adevarata capodopera a cinematografiei italiene. Cu 3 Oscar-uri la activ, filmul are in rolul principal un ospatar, provenit dintr-o familie de evrei, cu o inteligenta si un simt al umorului foarte dezvoltate care trece prin doua imprejurari extrem de diferite dar ambele bazandu-se pe dragostea fata de familie.

Prima jumatate a filmului este acaparata de idila lui Guido cu Dora, viitoare lui sotie. Se formeaza conexiunea, acele mici jocuri ale indragostitilor si in urma cestor lucruri, apare fructul dragostei lor, Giosue. Din acest punct, filmul o ia intr-o directie foarte diferita. In cea de-a doua parte a filmului intreaga familie cade prada holocaustului si aici intervine acea scanteie care face filmul atat de grozav. Guido, pentru a-si proteja fiul, transforma aceasta drama colectiva intr-un joc avand ca premiu final un tanc. Camerele de gazare, munca silita, conditiile de trai grele, sunt doar culisele unui mare spectacol pentru fiul lui Guido, acele lucruri pe care nu le vezi dar care fac marele mecanism sa se invarta. Pe scena, ospatarul juca sotron, ascunselea, ajuta la construirea tancului care urma sa fie dat ca premiu, chiar pana in ultimul moment cand stia ca el este pierdut inca-si pastra tonusul umoristic. Pentru Giosue punctele capatate pentru diferite mici indatoriri menita sa-l tina in siguranta erau motivatie destula si pe masura ce jocul lua amploare, cu atat mai dornic de a respecta regurile tatalui era el.

Recomand filmul sa fie vazut in liniste, fara factori de distragere a atentiei prin preajma, eventual singuri pentru a se evita eventualele comentarii din timpul filmului.