that boy next door

A inceput scoala [d’oooh] si cam ca in fiecare an “trebuie” sa fie prezenti la deschidere si cativa elevi din generatia trecuta. Anul asta se pare ca majoritatea au fost de la clasa mea cu vreo 20 din 28 si doar vreo 2 sau 3 de la alte clase.

La sfarsitul clasei a 12a credeam ca viata o sa mi se schimbe cat de cat sau macar abordarea ei. Credeam ca trec la un nou nivel mai complicat, mai lipsit de superficialitatea adolescentina si tot asa dar cand am intrat in liceu, dupa careul traditional, nimic nu s-a schimbat. Mergeam pe coridoare si nimic nu mi se parea instrainat. Totul era atat de familiar, de cunoscut, de normal. Eram Sunt inca un pusti si langa mine erau tot colegii mei. Nu erau ingineri, avocati, doctori, economisti, informaticieni sau mai stiu eu ce altceva. Profesorii erau aceiasi, cu bune si cu rele si acum parca nu-mi vine sa cred ca urmeaza sa dau cap in cap cu viata … intr-o anumita masura.

Oare asa o sa fie si peste 10 ani ? O sa radem la fel de mult ? O sa mai gasim aceiasi oameni in spatele fetelor ? Eu asa sper!