that boy next door

Cu acte de student in regula, cu multi km mersi pe jos, cu multi km mersi cu mijloace de transport in comun, cu literatura la pachet, cu inca o petrecere la activ, cu intamplari care mi se pareau imposibile pana acum cateva zile si foarte foarte obosit.

Si pentru ca vreau sa pun toata informatia intr-un singur post s-ar putea sa neglijez sau sa uit anumite aspecte sau nuante si/sau sa fie un post prea expeditiv/lipsit de haz/necaptivant/etc. [lol, suna ca o scrisoare tip… gg mie (not)].

Am plecat catre Bucuresti miercuri dimineata dar povestea incepe si mai devreme … cam pe luni dimineata cand a trebuit sa termin munca la holul de la intrare [chestia cu varuitul, alea alea]. Dupa ce mesterul oby a terminat de zidit in peretii holului mai multe injuraturi [ca a incercat sa puna mai putine dar holul ala se lasa greu asa ca a trebuit sa mareasca doza], dupa ce a facut o baie, dupa ce a mai frecat menta la pc pana la 3 sau 4 [simtul orientarii temporale a fost afectat serios] si dupa cateva ore de somn a fost violent trezit la ora 7 A.M. de alarma de la telefon cu o nota care zicea “scoala si cara-te la analize”, am purces spre a-mi tara hoitul subnutrit de somn catre laboratorul de analize. Laborator de analize care tin sa precizez ca este pozitional egzact langa un min santier asa ca daca o sa-mi gaseasca o cantitate mare de alcool in sange sa stie ca nu e bina mea, e a vaporilor veniti de la santier care au contaminat probele din momentul in care au parasit corpul meu si pana in momentul cand au fost analizate. Dupa ce m-a intepat de 2 ori si nu a reusit sa-mi extraga nici cateva grame de sange pentru ca am venele prea subtiri, dupa ce m-a reprogramat pentru alte cateva intepaturi am mai facut oleaca de sport platind facturile si facand piata, certat cu parintii asupra lucrurilor care-mi trebuie si care nu-mi trebuie pentru micul meu trip, am reusit in cele din urma sa ma culc la ora 1 … doritor dupa o asemenea zi … doar pentru a fi trezit la 4:55 A.M. ca sa prind masina de 6 catre Bucuresti.

Calatorit 3 h si 40 min cu masina, bubuit urechile cu mp3 player-ul, carat ditamai sacosa cu prune din partea alor mei pentru matusa si verisoara lui taicamiu, lasat sacosa, ajuns la Piata Romana, pornit in cautarea unui bancomat de la Transilvania, gasit bancomate Banc Post din 20 in 20 metri, injurat dupa fiecare bancomat Banc Post, gasit bancomat de la Transilvania tocmai la capatul bulevardului (cred), facut matanii in fata lui pentru a-mi arata recunostiinta ca nu era in celalalt capat al orasului dupa care l-am pocnit de 2 ori ca nu era langa statia de metru, facut ditamai drumu ala inapoi + inca putin pana la cladirea ase-ului, depus diploma. Dupa ce am lasat diploma am intrebat daca taxa se plateste tot la ghiseul la care am platit inscrierea la care am primit un raspuns afirmativ si ies din birou bucuros ca rezolv si cu asta repede si pot sa-mi vad si de celelalte treburi. Caseria la care am platit inscrierea este tot in cladirea facultatii de cibernetica si nu mi s-a parut nimic ciudat ca am si taxa se plateste tot acolo pana cand …. am ajuns in dreptul caseriei … prin cladire … si pana cand am vazut coada …. de afara. Daca te uitai de pe cladirea facultatii in jos ai fi zis ca vezi un colier de margele umane. Cam 30 m de capete stand la coada la un singur ghiseu … pentru toata facultatea …. nu toata facultatea ciberneticii, toata facultatea ase-ului. M-am asezat la coada pe la 11:30 si am iesit pe usa la 1:40 dar partea buna era ca din momentul acela eram in adevaratul sens al cuvantului student.

Imbatat de sentiment ma intorc la Universitate si de acolo la Sala Palatului doar ca sa aflu ca pana la urma nu ma duc la concertul ala. Mda. Treburile mele prin Bucuresti in momentul asta erau cam terminate pe ziua aia cu o mica exceptie. Un membru al familiei a facut 18 ani si am trecut sa las un cadou, trecere care s-a soldat cu participarea la o petrecere, nu prea mare, probabil cu cei mai buni prieteni. Petrecerea destul de ok, a avut unele probleme de atmosfera din cauza faptului ca cel mai mare lucru in comun al invitatilor era prietenia cu sarbatoritul dar sincer, pana la urma, eu m-am simtit bine. Cheful si energia s-au terminat pe la 4 cand unii au plecat acasa ca pana la ora 5 sa mai ramanem vreo 6. De la 5 pana la 6:30 s-au efectual discutii filozofice in urma carora mi s-a intarit si mai tare mentalitatea din Twelve Monkeys cum ca nu exista bine, nu exista rau, exista doar opinia generala pentru ca acele discutii puteau continua zile intregi dand diferite exemple si facand diferite analogii neajungand nicaieri. La 6:30 s-a decis ca pentru sanatatea psihica sa ne culcam si bineinteles ca unii au reusit sa si-o protejeze iar altii nu, eu facand parte din cei care nu au reusit . Prin urmare cu doar cateva minute atipite am plecat sa-mi rezolv si restul treburilor ramase.

[aici aveam vreo 10 randuri scrise dar toate degeaba, rezumatul:] Per total cred ca am batut intre un sfert si jumate din diametrul Bucurestiului si tot degeaba. Deci momentan sunt tot homeless in Bucuresti. Am ajuns “acasa” la 5, am plecat de acolo la 8 sau 9 cu sarbatoritul si am facut o vizita unui invitat pana la 2 A.M.. Pana sa ma bag in pat s-a facut 2.30 si trebuia sa dorm pana la 11 pentru ca aveam masina la 12:30 dar bineinteles ca iar am fost impiedicat sa ma bucur de atat de pretioasele clipe de somn fiind trezit la 9. Dar e ok … am antrenament iar asta a fost doar un alt pas spre telul meu de a nu mai dormi niciodata.

Am zis la inceput ca s-au intamplat niste lucruri pe care nu le credeam posibile din mai multe motive. Unu pentru ca nu a existat un precedent. Doi pentru ca suntem in septembrie. Trei pentru ca mass-media a ajuns sa prezinte asemenea lucruri cu o frecventa atat de mare incat practic nu mai realizezi gravitatea sau seriozitatea lucrurilor. Sunt sigur ca toti ati auzit de noul val de inundatii din Moldova si probabil in treacat ati auzit si numele localitatilor afectate. Ei, fucking nowhere a aparut de mai multe ori la stiri, tind sa cred ca a fost chiar la fiecare buletin dar nu garantez. Un oras intreg sub ape, in unele locuri mai mult decat in altele bineinteles dar mare parte a strazilor din oras au fost inundate pentru cel putin o zi [05.09.2007] adica exact in ziua cand am plecat catre Bucuresti. Dimineata la ora 6 totul era ok, vremea chiar placuta si pana la 3 P.M. maicamea ma anunta prin telefon ca oamenii fug pe strada ca urca apa. Ai mei din fericire nu au patit nimic pentru ca stau intr-o zona mai ridicata dar am colegi, prieteni care au casa inundata si chiar un prieten foarte bun care a mai si comentat pe aici ocazional si-a pierdut casa. Acum apele s-au retras dar este un oras aproape de nerecunoscut. Pe absolut toate strazile este namol, doar cele principale au scapat de el primaria ocupandu-se dar in rest este dezastru. Din momentul cand am intrat in oras azi puteam sa jur ca am ajuns intr-un sat cu prea multe masini daca ar fi fost sa ma iau dupa aer. Mergeam pe strada si vedeam pe trotuare movile de namol cu scanduri, crengi, urme de picior de om. A trebuit sa ies cu treaba din casa si vroiam sa fac cateva poze la drumul pe care urma sa il parcurg dar s-au terminat bateriile. Din fericire s-au mai gandit si altii si au filmat. Nu stiu ce vor face autoritatile sau in ce masura dar e clar ca orasului asta ii va lua ceva timp sa revina la starea de monotonie generala de care ma tot plang(eam) eu.

Sa revenim la lucruri mai pozitive. Am mai zis ca am literatura la pachet. Ministerul invatamantului s-a gandit relativ recent sa faca si ceva bun, deocamdata doar pentru profesori, si anume sa ofere cate 100 euro pe luna [sau pe o perioara mai mare … nu stiu exact] pentru carti. Ideea e ca profesorii pot cumpara carti de 100 euro [320 lei] si acestia se vor deconta ulterior la scoala cu conditia ca profesorul sa prezinte factura si chitanta si sa fie prezent pe una din cele doua numele cartilor. In consecinta maicamea, cadru didactic de meserie, mi-a mai dat o indatorire sa execut in mica mea excursie si anume sa sparg 100 euroi pe carti. Strategia era sa ii cumpar carti de specialitate in domeniul ei si apoi sa cumpar de restul banilor orice carte vreau. Din fericire pentru mine si din ghinion pentru maicamea am gasit doar vreo 4 carti in domeniul ei insumand maxim 50 lei. Si uite asa m-am ales cu aproximativ 270 lei pentru orice carte vrea inimioara mea. I-am cheltuit pe toti pe diferite carti la care se adauga si doua romane de dragoste pentru soramea si o copie la Cantec de leagan pentru sarbatorit. Nu ma asteptam ca Gradina de ciment sa fie atat de subtire dar din cat am citit pe drumul de intoarcere e interesanta, mai multe probabil maine cand o termin . Din pacate in libraria in care am facut razia aveau doar 3 carti de Palahniuk dar fonduri noi (sper sa) apar(a) luna urmatoare si scopul e vanarea restul cartilor lui.

Cu astea inchei acest post kilometric si ne mai auzim la urmatorul.