that boy next door

Noup, nu incep eu sa le intocmesc. Asa se cheama cartea care am citit-o.

In mare, Ray Bradbury prezinta puterea distructiva si autodistructiva a civilizatiei moderne cu aspiratii catre controlul suprem.

Initial, martienii [parca as vorbi despre desene animate] reprezinta o civilizatie avansata care si-a gasit pacea interioara si a carei lume este cladita cu ajutorul esentei focului: mese de foc, pasari de foc care trag o sareta din panza prin straturile superioare ale atmosferei, sos din lava si tot asa. Aceasta magnifica civilizatie este eradicata incet dar sigur putin cate putin initial de oameni care doresc sa scape de starea generala de conflict de pe Pamant ca mai apoi sa apara aristocratii care au deschis cutia pandorei pe planeta natala ca in final, din intreaga rasa umana sa mai ramana doar o mana de indivizi.

Sunt, la urma urmei, un fost guvernator statal; am fost cinstit si pentru asta am fost urat. Pe Pamant, viata nu s-a apucat niciodata sa faca ceva bun. Stiinta ne-a luat-o prea repede inainte si oamenii s-au pierdut intr-o jungla mecanica, bucurandu-se aidoma unor copii de obiectele frumoase, de gadgeturi, elicopetere si rachete, punand accent pe cele care nu trebuia, punand accent pe masini si nu pe felul in care trebuie conduse acestea. Razboaiele au sporit din ce in ce mai mult si, in cele din urma, au ucis Pamantul.

Nota: 8/10