that boy next door

Intai vreau sa zic “Bine ati venit !” pentru cei care citesc pentru prima data o pagina din blogul asta si “Bine ati revenit !” pentru cei care au mai trecut pe aici.

Inainte sa ganditi vreau sa cititi asta pana la capat. Fara alte sustrageri, fara alte ferestre de messenger, fara carti langa voi. Vreau ca intreaga voastra atentie sa fie captata de caracterele astea insirate pe o foaie virtuala.

V-am promis ca o sa primiti ceva de la mine, voi cei de la 12B, pe 13 iunie seara sau in dimineata urmatoare. Pe cat de mult as vrea, eu nu va pot oferi flori, nu va pot oferi petreceri. Singurul lucru pe care-l pot oferi acum sunt gandurile mele.

Aseara ma gandeam la activitatea care urmeaza ca fiind doar o intalnire frumoasa intre noi toti si profesorii pe care i-am barfit cand mai apareau cu cate o vestimentatie sau gand excentric, pe care i-am simpatizat pentru atmosfera relaxata de la ore si nu numai, pe care i-am injurat cand ne-au mai ars cu cate o nota cand noi nu ne pregateam din varii motive, carora le-am multumit cand ne mai puneau cate un punct in plus, dar nu a fost asta… cel putin nu pentru mine. A fost ceva mult mai mult. Am incercat sa fiu puternic si sa nu ma exteriorizez in acele cateva zeci de minute de cuvantari atat a noastre, a elevilor, cat si a profesorilor si cred ca nu e nici un secret ca domnul Radu are intotdeauna cele mai puternice cuvinte. A fost o chestie involuntara, eu crezand ca detasarea se va face mai usor, ca suntem doar inca o generatie trecuta prin mainile lor dar mi-am dat seama ca ei chiar au tinut la noi si … ciudat cum ar parea, si noi la ei, dovada fiind toate lacrimile care au curs pe Tecucel . Strigarea catalogului a fost ceva puternic insa. Atunci am realizat ce se intampla pe bune. Sa aud pentru ultima data numelele voastre, sa stiu ca voi pierde vocile voastre… acele voci care tipau la mine, care ma rugau, care ma informau, a fost prea mult. Si pentru ca vreau cel putin sa incerc sa prezerv acei decibeli am intocmic propriul meu catalog. Pardon, propriul nostru catalog. Vreau ca de fiecare data cand o sa vi se faca dor de colegi sa trageti cu ochiul aici si sa incercati sa v-i reamintiti. Astfel avem:

• Elena [Andrasescu] ……………………………………. prezent
• Adrian [Barbu] …………………………………………….prezent
• Marius [Cazacu] …………………………………………..prezent
• Alexandru [Cozma] ……………………………………..prezent
• Costel [Danila] ……………………………………………..prezent
• Nicoleta [Danila] …………………………………………..prezent
• Mariana [Dragu] …………………………………………..prezent
• Marius [Filimon] …………………………………………..prezent
• Alexandru [Giugan] ……………………………………..prezent
• Doru [Iamandi] ……………………………………………prezent
• Ramona [Iasinschi] ………………………………………prezent
• Marius [Mititelu] ………………………………………….prezent
• Teodor [Munteanu] ………………………………………prezent
• Oana [Pamfile] ……………………………………………..prezent
• Andreea [Pogor] …………………………………………..prezent
• Alexandru [Popa] …………………………………………prezent
• Oana [Portasa] ……………………………………………..prezent
• Viorel [Portasa] ……………………………………………prezent
• Raluca [Ranja] ……………………………………………..prezent
• Alina [Rosca] ………………………………………………..prezent
• Alexandru [Rosu] …………………………………………prezent
• Alexandru [Sandica] ……………………………………..prezent
• Valeriu [Sarghe] ……………………………………………prezent
• Alexandru [Savescu] …………………………………….prezent
• Teodora [Tanjala] …………………………………………prezent
• Ana [Tatu] …………………………………………………….prezent
• Bogdan [Ursu] ………………………………………………prezent
• Florin [Zaharia] …………………………………………….prezent

E un catalog de suflet, cuvantul prezent fiind un ajutor in a-mi ajuta memoria sa se concentreze la vocile voastre.

Toate astea le-am constientizat in mare parte dupa ce am ajuns acasa si m-am pus sa ma culc. Incarcam sa adorm scultand muzica si deodata am inceput sa plang. Am plans de prost, am plans de nebun, am plans de tristete, am plans de fericire, AM PLANS PENTRU 12B si sper ca in continuare, indiferent de drumurile pe care ne poarta viata, in momentele importante din viata mea cum ar fi nunta, botezul copiilor mei si alte astfel de ocazii, sa fiti langa mine asa cum ati fost in toti acesti 4 ani pentru ca pentru mine, o strangere de mana si o imbratisare din partea vostra conteaza mai mult decat greutatea voastra in aur!

In mod normal un post cum e facut asta se duce la fund dupa un timp, cand vin altele mai noi dar asta nu se va duce. Asta va avea o pagina proprie undeva la vedere ca sa-mi amintesc atat timp cat voi continua cu blogul asta.

Cei care considera ca am fost prea “gay” la faza asta sunt rugati sa nu-mi zica. Vreau sa ramaneti exact asa cum am terminat ziua asta, toata lumea urandu-si succes la bac si admitere si felicitandu-ne pentru o promovare atat de frumoasa.

Si gata ca am ajuns la al treilea servetel de cand am inceput sa scriu asta