that boy next door

Pentru panou` care va ramane in urma generatiei noastre in liceu si pentru brosurica cu figurile noastre imortalizate pentru eternitate si de care vom rade in hohote la reuniune.
Toata distractia asta a suflat din banii contribuabililor scolii [aka elevilor] 45 RON. Mult? Da, asa am zis si noi, dar poti sa te certi cu cei de la conducere ? … ba. Ma rog, pretul nu am reusit sa-l coboram, dar nici nu se putea sa ramana cineva ca saracul baiat care anu` trecut nu a platit. Ma gandesc la toate glumele care o sa-l inconjoare de genul “ti-ai facut rost de faţă?”, “ai cucaracia, it’s the invisible man”, “dude, you ignore cuantum physics by letting the light to pass”, etc.
Si bineinteles ca nu se puteam sa nu uit ca chestia asta se consuma azi, prin efect si prin urmare eu la ora 8 A.M. [am sarit peste primele 2 ore] nu aveam camasa, nu aveam cravata, parul imi era pufos cu draci, nu puteam sa injur ca era soramea in casa, etc. Pana la urma am cautat eu mai bine si am gasit o camasa alba care-mi ramase relativ mica de la ultima noastra intalnire [manecile scurte si daca incheiam nasturele de sus, imi pierdeam marul lui Adam], la scoala a anuntat ca vor cravata neagra si pe a mea nu o gaseam, pana la urma am imprumutat una la scoala. Cu parul e o intreaga aventura, nu e nici scurt incat sa poti sa zici ca nu are ce sa se aseze dar nici nu e oleaca mai lung ca sa aiba ceva greutate asa ca eforturile mele au inceput timid cu fixativ, vazand ca nu biruiesc am trecut la gel si din disperare ca nici asta nu functiona, arunca si un pumn de spuma de ras, spuma care a reusit sa mai amelioreze situatia [vom vedea cand vin pozele]