that boy next door

S-a intamplat de curand sa treaca in nefiinta un elev din liceul meu. Din auzite, de vina a fost o hemoragie cerebrala, urmata de coma ajungandu-se la deces.
Intr-adevar, in astfel de momente te gandesti la viata, la moarte, la faptul ca niciodata nu sti cand vine muistu ala cu coasa dupa tine si la mai multe chestii. Dar! da, exista un “dar”, nu inteleg cum pot unii sa se dea rotunzi si mari crestini prin statusuri de genul “chiar daca nu te-am cunoscut “Dumnezeu sa te ierte” condoleante familiei indoliate”, variatie la cateva persoane cu “(((….”. Status tinut timp de vreo 2 zile.
In primul rand, daca nu l-a cunoscut, nu vad cum de este asa de indurerat/indurerata. In caz de nu a aflat, in fiecare zi mor sute de oameni daca nu chiar mii. Cum ar fi sa jeleasca pentru fiecare?
In al doilea rand “Dumnezeu sa te ierte”. Asta are legatura cu chestia din randul I. Nu l-a cunoscut, de unde stie ca nu era un sfant? … pentru ce sa fie iertat? Daca exista forta suprema tu nu vei avea nici o influenta in judecata lui.
In al treilea si ultim rand “condoleante familiei indoliate”. El nu avea net si chiar daca avea ma indoiesc ca familia o sa intre pe messenger sa vada cati colegi/prieteni/cunoscuti plang pentru el, cand ei probabil nu pot sa se adune de pe jos.
Drept concluzie: a fost o tragedie ca un tanar de 17 sau 18 ani a murit atat de subit si chiar daca nu l-ai cunoscut, poate sa iti para rau pentru el si pentru familie, dar mi se pare extraordinar de dampulea [a la Gogu] sa te afisezi atat de “lovit in aripa”