that boy next door

Azi am pierdut din viata ~30 min incercand sa-i explic lu` tata cum sta treaba cu Nero, de la instalare la scriere cd-uri. Problema e ca nu a fost nici prima data … si probabil nici ultima.

El a inceput sa insiste sa-i arat cum face [din nou] inca de la ora 5:00 pm … dar am tot evitat ["Vino mai incolo ca am treaba acu"]. Cand am vazut ca nu mai am cale de scapare m-am inarmat cu multa rabdare … cu toate ca stiam ca o sa se termine din primele 3 min.

Vine la pc si imi zice ca vrea sa faca el … nu doar sa-i arat eu si nu vine cu mana goala, aduce si o foaie si un pix … pe care probabil o va pierde pana maine. Si incepe sa lucreze notand cu exactitate fiecare pas, de la ce scrie la fiecare optiune la ce buton trebuie sa apese, chiar daca in fereastra erau activate doar 2 butoane [next si cancel]. Iar eu simteam cum trec minutele din viata mea incet si dureros, nu ca ar fi prea pretioase sau ca as fi putut sa fac ceva mai folositor in timpul asta, doar ca mai repetasem aceeasi pasi de cel putin 4 ori anu` asta [si probabil si in anii trecuti ... doar ca am uitat asa ca nu pot zice clar]. De fiecare data cand nota ceva ma mai uitam putin pe tavan … ca daca ma uitam pe pereti ma urcam pe ei.

In trecut facusem niste inregistrari cu toate etapele care trebuie parcurse la scriere cd-uri, configurare pt conectare prin dial-up, dezinstalare shi parca mai erau cateva …. dar se putea uita acolo? … no! .. trebuia sa il necajeasca pe fii`su.

Goja are niste dialoguri in categoria “D’ale HelpDesk-ului” cu o don`shoara de la firma, prin telefon …. oare asa o sa fie si la mine cand plec la facultate? … sunt 2 fete: fac minute … da`mi fac si nervi